SONETUL zilei(375)
Rui Riberio Coutro
(1898-1963)
Pentru când răsare prima stea
În ceasul dup-amiezii, bolnavă de-nserare,
Scrutând întinsul mării, pe țărm poate că sunt
Ochi de femei și plânset călătorind pe vânt
Și mâini ce se-mpreună, pios, a-ndurerare.
În ceasul dup-amiezii, nehotărât s-apună,
Trece, pe sus, tristețea pământurilor ce sufăr
Și-n cer, precum în lacuri florile de nufăr,
Apar scânteietoare razele de lună.
În ceasul dup-amiezii, lipsit de mângâiere,
Se rătăcesc aiurea gândurile noastre
Și câte-un dor în suflet și-n depărtare piere,
Întâia stea răsare, se-nalță, și înserarea,
Suav, își împreună tonurile-albastre
Cu murmurul din larguri ce îl aduce marea...
(din Antologia poeziei braziliene. Traducere și note biobibliografice de Darie Novăceanu, Editura Univers, 1970).
