SONETUL zilei(638)
Adam Mickiewicz
(1798-1855)
Corabia
Freamăt mai mare, umbre târâte ne-ncetat,
Matrozu-n scară urcă, fiți pregătiți copii!
E sus, atârnă-n pânza ce nu o poți zări,
Pândind ca un păianjen mișcarea încordat.
Vânt, vânt! Ce trist e vasul, se smulge din strânsori,
Se-avântă, se afundă-n vârtejul înspumat,
Grabănu-i sus, pe valuri spre stele s-a-nălțat,
Cu fruntea taie norii și prinde vântu-n zbor.
Și sufletu-mi aleargă-n catargul avântat,
Și îmi trasaltă gândul ca pânza fluturând,
Iar țipătu-mi se-mbină cu-alaiul cel zurliu;
Brațele-ntind, pe pieptul corabiei lăsat,
Chiar pieptul meu se pare că o grăbește blând;
Ca fulgu-s! Vesel! Tandru! Sunt pasăre și știu!
(din volumul Balade și romanțe • Sonete din Crimeea. Traducere din limba polonă de Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu, Editura Eikon, 2022).
